Paharul e aproape plin:
Un strop de mai încape!
Şi barda Lui, de pomul tãu
O vãd tare aproape!

Ah, omule, dar nu vezi tu
Un leu ce te pândeşte?
Nu simţi tu cum te-a apucat
Al gurii sale cleşte?

Încã un pas şi... cazi în hãu!
- Prãpastie grozavã -
Cu flãcãri mari, îngeri cãzuţi,
Cu fum şi-ncinsã lavã!

Şi ţipete, şi vãicãreli,
Şi strigãte amare
Se-aud din groapa fãrã fund,
Cu numele: "Pierzare".

Satan se bucurã nespus
Când prinde ceva-n gheare,
Cãci tot ce e stricat şi rãu
Numeşte el "valoare".

Şi are planul pregãtit
Pentru întreaga lume;
Dar mulţi, din gheare i-au scãpat:
De ciudã, face spume.

"Loveşti cumplit, rãzbunãtor,
În cei prinşi în capcanã;
Dar fi-vei aspru judecat:
O, vai ţie, Satanã!

Cum tragi pe om de partea ta,
Sã-l pierzi pe totdeauna!
Sã fii mai practic, foloseşti
Şi arma ta: minciuna!

Ca despãrţit de Dumnezeu
Pe veci de veci sã fie,
Îl minţi cã-i dai şi desfãtãri
Şi-a ta împãrãţie!

Tu n-ai nimica din Hristos,
Ne-nşeli cu firea veche;
C-ai fost şi eşti un mincinos
Şi-un hoţ fãrã pereche!

Degeaba ca un leu rãcneşti,
Degeaba-mi deschizi grota:
Isus Hristos te-a biruit
Prin jertfã, pe Golgota!

Şi am de gând acum sã strig
Ca vuietul de ape,
Încât toţi care mã-nţeleg,
Din mâna ta sã scape!"

- Tu, om al veacului modern,
Opreşte-te o clipã:
Un chip de lut, suflet etern,
Chiar crezi cã-i o risipã?

Nu fii copacul care-n vânt
Îşi leagãnã coroana,
C-ai sã te pierzi şi, pentru veci,
Te chinuie Satana!

Cãci chiar în miezu-acestei veri,
Când se adunã fânul,
Pe mulţi copaci i-am auzit
Batjocorind Stãpânul.

"Nu râdeţi batjocoritor,
Ci plângeţi-vã vina! ...
Ca nu cumva pomului vost'
Sã-i scoatã rãdãcina!"

Cãci râsul fãrã noimã e
Ca spinul sub cãldare;
Cu cât e focul mai încins,
Trosneşte el mai tare.

Adu ca jertfã pe altar
Un plâns de pocãinţã
Şi-ntoarce-te la Dumnezeu
Cu-ntreaga ta fiinţã!

Schimbã-ţi gândirea, prin Cuvânt,
În apã te boteazã,
Prin Duhul Sfânt apoi având
O conştiinţã treazã.

Iubeşte-L numai pe Hristos,
De El îţi leagã viaţa,
Ca dragostei tale dintâi
Sã-i poţi simţi dulceaţa!

Ce sãrbãtori, când vom scãpa
De-a diavolului plasã,
Cu sfinţii toţi ne-om bucura:
Vom fi-n sfârşit acasã!