Ne-am gândit așa vreodată, că ce spunem, ce gândim,
Sunt silabe adunate, ce, cuvinte le numim.
Dar cât sunt de importante, sau care-i valoarea lor,
Știm noi oare pe dreptate, că cuvintele chiar dor?
Au ele-o putere mare, fie bună, fie rea,
Asta însă mult depinde ce vorbire vom avea,
Căci cuvintele contează, mult mai mult decât credem,
Ele chiar ne modelează, cum gândim și-acționăm.
Pot încuraja pe unii și relații să repare,
Pot aduce și speranțe, bucurii și alinare,
Vindecă inimi rănite, cresc încrederea pierdută,
Au puterea să de-a viață și-n probleme ne ajută.
Dar tot ele au puterea, să dărâme fără milă,
Distrugând prietenii, fără să le fie silă,
Au puterea să blesteme. să creeze dubii chiar,
Și nesiguranța vine, cu durere și amar.
Da! Cuvintele-s putere, e o forță de temut.
Fiindcă chiar ne stă în fire, să vorbim ce n-am văzut,
Sau să spunem vorbe care, le-am rostit și n-am gândit,
Fără să ne dăm noi seama, că prin ele-am biciuit.
Doamne, pune Tu o strajă, gurii noastre, ca mereu
Să vorbim doar spre zidire, mângâiere, fără rau,
Să gândim la consecințe și apoi să ne-ntrebăm,
Cât la sută dintre ele, am vrea noi să-ascultăm?
Dă-ne Doamne înțelepciunea și puterea Ta de sus.
Ca să chibzuim mereu, tot ce avem noi de spus,
Iartă-ne acolo unde, noi durere-am provocat,
Și ajută-ne să fim, un model drept de urmat!
15/07/2020
,, Caci din prisosul inimii, vorbeste gura. "