Ai vrea să știi despre iubirea
Ce-ți saltă inima din piept...
Ea nu cunoaște amăgirea
Și știe cât de mult o-aștepți.

Ea schimbă ziua nesfârșită
În clipe ce se-ntrec în van,
Ca-ntr-o grădină înflorită
Cu-al florilor plăcut balsam.

Iubirea dulce, fără seamăn,
Care ridică din ruine
Și pune-n inima umană
Cuvinte scumpe și sublime.

E o iubire care-n taină
Te poartă prin simțiri divine,
Te-mbracă cu-a luminii haină
Și scoate ce-i mai bun din tine.

Ai vrea... dar asta-i o iubire
Pe care n-o iei de la oameni;
De n-o găsești întâi în tine
Nu stingi a sufletului foame.

Și ea se-ascunde in natura
Care te cheama ne-ndoios
Să îți ridici spre cer privirea
Și să te-apropii de Hristos.

E-ascunsă în privirea blândă
A omului originar-
În pieptul de copil e-o undă
Ce n-are-n lume vreun egal.

E-a stat odată pe o cruce
De unde s-a rugat cu-amar
Să poți tu pân’ la ea aduce
Zdrobita-ți inima cu jar.

O, vino dar acum ‘naintea-I
Căci încă are-ați da în dar
Cu Mâna-i dulcea mângâiere
Și-al dragostei mărgăritar.

La Isus vei găsi iubirea
Ce-ai căutat-o rătăcind
Și tot la El e fericirea
Adevăratei vieți trăind.

El te așteaptă chiar și-acuma
Deși n-atârnă pe Calvar,
Din cer ți-ascultă rugăciunea
Și-ți umple inima de har.