Așadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea și zidirea noastră." (Romani 14:19)

Fii curcubeu în nesfârşite ploi!
O oazã de speranţã în pustie.
Şi temerarã inima sã-ţi fie,
Chiar şi atunci când cel rãu o sã vie
Sã-ţi prãvãleascã-n cale un pietroi...

Fii fãcãtor de pace între fraţi!
Fii indulgent cu cel ce se sileşte
Faci bine, rãu primeşti. Şi e fireşte.
Dar cautã a ierta dumnezeieşte
Şi nu vã apucaţi sã vã certaţi!

Aduceţi viaţa voastrã pe altar!
Ca an de an şi zi de zi sã fie
Spre cei pierduţi, a cerului solie,
Luminã rãspândind, ca o fãclie,
Îndeplinindu-şi rostul, aşadar.

Puneţi-vã frâu gurii şi tãceţi!
Cãci firea egoistã când se-agitã,
Se clatinã şi cade în ispitã
Şi-aşa de lesne este nimeritã
De prea-înveninatele sãgeţi.

Nu stingeţi mucul încã fumegând,
Şi nu suflaţi în lumânarea-aprinsã!
Cã sunt destui cei ce o sting, voi însã
Atenţi sã fiţi la orice cursã-ntinsã,
Cãci douã vrãbii pe un ban se vând...

Nu aruncaţi spre alţii cu noroi!
Sã piarã vorba acrã, nesãratã,
Cuvântul mincinos sã piarã-ndatã!
Spre-a fi gãsiţi curaţi şi fãrã patã,
Zic: "Fie pacea pãcii peste voi!"