Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu.
Stăpânește peste mintea mea!”
Aș vrea înțelepciune să-mi fie cununa
și știu că-n Tine se găsește ea.

Tu, veșnic partea mea de moștenire,
chiar sorțul în favoarea mea întorci;
masă-mi întinzi ‘naintea celor dușmănoși,
din umbra morții, pentru Slava Ta, mă scoți.

Pășind cu mine pe cărarea vieții
și zi și noapte mă îndemni duios.
Îmi ațintesc ochii spre ceruri din țărână, jos,
viteaz Războinic, lângă Tine sunt victorios!

De-aceea mă feresc de idolii deșerți,
căci tot ce am, nu, nu îmi aparține.
Când beau, mânânc sau orice fac
aduc pe-altar iubirea mea de sine.

Numai jertfindu-Ți tot pot spune neînfricat:
„Tu, Doamne-mi ești singura fericire!”
Căci sufletul mi-ai copleșit cu-a Ta iubire
în pace și-n odihnă mi-ai dat mântuire.