Noi n-am fost singuri niciodată,
Și-atunci pribegi când rătăceam,
Nici chiar când, poate, ne ascundeam
De chipul veșnicului Tată.

Noi n-am rămas uitați în lume,
Chiar dacă drumul s-a strâmbat,
Și chiar purtând veșmânt pătat,
Ne-a cunoscut pe toți pe nume.

Noi nu suntem o amintire
Pierdută-n raftul din vecii,
Căci sunt miliarde ce vor fi
Mereu chemați la mântuire.

Noi nu suntem doar lut, țărână
Și-un pumn de praf lăsat în vânt,
Noi suntem fiii Celui Sfânt,
Ținuți mereu de-o sfântă mână.

Noi nu rămânem doar istorie,
De-am fost convinși ce preț purtăm,
Vom fi mai mult decât visăm:
Cu El și-aici, dar și în glorie!