Când dulcele este amar!


L-am părăsit pe Domnul meu
Vai, ce greșeală am făcut!
A mers o vreme, apoi greu
Doar în necazuri m-am zbătut

În mintea mea nesocotită
M-am îngâmfat, m-am încrezut
Nu mă gândeam că vine o clipă
Când toate vor avea sfârșit... .

Mi-am trăit viața de credință
Lângă al meu iubit Hristos
Apoi chiar eu cu bună știință
M-am coborât, tot mai în jos... .

Și o altă viață am început
Necazuri, tot mai des veneau
Așa ceva n-aș fi crezut
Toate, pe rând, mi se întâmplau

O vreme scurtă mi-a fost bine
Apoi la urmă, am înțeles
Isus nu mai era cu mine
Chiar eu, acest drum l-am ales

Un duh rău parcă mă îndemna
Să nu mă dau ușor bătut
La tot ce-i rău mă încuraja
Făceam tot ce nu aș fi vrut

Vorbe de ocară acum rosteam
Și chiar blesteme uneori,
Din gură-mi vorbele curgeau
De rău, mă cuprindeau fiori

Căci chiar de binele-l doream
Eu mă simțeam prea vinovat
Că n-am făcut bine, știam
Și răul lumii, l-am gustat

Și duhuri m-au înconjurat
Părea că sunt nepăsător
Simțeam că-s neajutorat
Și că nu mai am ajutor

Domnul Isus S-a îndepărtat
Și m-a lăsat în voia mea
Eu seamă nu am mai luat
Treptat, răul mă invada...

Iar încercările prea grele
Greu le-am mai dus și le-am răbdat
Căci orișicât fugeam de ele
În pace, nu m-au mai lăsat

Și zi de zi am suferit
Căci n-am vrut să mă dau bătut
Vedeam, Domnul m-a părăsit
Și asta, tare, m-a durut

Când am fost de tot doborât
Plângând eu am îngenunchiat
Și Domnului meu I-am vorbit
I-am spus tot, și am așteptat

Ca să mă ierte și să uite
Păcate ce le-am săvârșit
Știam că-s multe, foarte multe
Teamă-mi era, stăteam mâhnit

Și Domnul meu mi-a dat iertare
Am știut în inima mea
Căci am simțit o ușurare
Cu totul ea, mă mângâia

Și o putere am primit
Curaj, cu tot să mă îndrept
Eram din nou calm, fericit
Și inima-mi bătea în piept

Cuprins de drag și iubire
Pentru Acel ce m-a iertat,
Pentru Isus și-a Lui jertfire,
Și pentru darul minunat!

Amin

Câmpia Turzii, 20 iulie 2020