De te-ai împiedicat aicea
de pietre ce-au lovit cărarea
Și-n drumul tău prea mulți adesea
Ți-au ocolit grăbiți durerea...

De calea ce se-așterne-n față
Îți pare prea de netrecut.
Mai fă un pas privind în urmă
La biruințe ce-ai avut!

Mai fă un pas știind c-aduce
Cu el al biruinței ceas,
chiar dacă vezi că pe cărare
Puțini sunt cei ce au rămas.

În toată-a ta “singurătate”
Se-ascunde oastea cea cerească
Ce-ți va păzi pașii în noapte
Și te va însoți spre Casă...

Tu poartă-ți pașii cu credință
Pe lungul drum al așteptării
Știind că-n scumpa biruință
Se-ascund trăirile vegherii.

23.07. 2020