Nu-l cãuta pe omul rãu
Şi nu-l dori prieten al tãu!
Nu te atinge, aşadar,
De ce e spurcat şi murdar!

Nu zice: "Dacã m-a lovit,
Am sã-i întorc eu, însutit!"
Cãci rãzbunarea unui rãu
Nu-ţi aparţine, dragul meu!

De cel ce face rãul, fugi,
Ca de rãscoala unei slugi.
Nu-l asculta, chiar de-ţi dã bani
Sã poţi trãi optzeci de ani!

Nu te uni cu cei mişei
Şi nu dori sã fii ca ei!
Nu te atragã banii lor,
Cu sila luaţi de la popor.

Cea care nu-i nevasta ta
Te va pândi, te va chema,
Dar tatãl tãu îţi spune-aşa:
Nu-ntoarce capul dupã ea!

Cu "mâine", tu nu te fãli,
Neştiind ce poate-aduce-o zi!
Şi singur nu te lãuda,
Ci un alt om, nu gura ta!

Cei ce despoaie pe sãrac
E clar: nici Domnului nu-i plac,
Nici semenilor din popor,
Şi va fi vai de soarta lor!

Sã nu-ţi treacã cumva prin gând
Sã-l izgoneşti pe cel flãmând!
Sã nu Se mânie Dumnezeu
Şi sã cerşeşti, la rândul tãu!

În vrednicie şi în spor,
Fii pildã bunã tuturor!
Şi-atunci spre tine vor privi
Cu drag în fiecare zi!

Avutul omului bogat
Îl va împinge spre pãcat.
Îşi va dori mereu mai mult,
Fãcând din "a avea"... un cult.

Cel leneş nu va bate-un cui,
Nici cartea nu-i pe placul lui!
Decât s-o ia, s-ajungã domn,
Mai bine doarme înc-un somn.

Fii înţelept şi calcã rar
Şi numai când e necesar
În casa semenului tãu,
Spre-a nu crea-ntre voi un hãu...

Cu omul aspru, mânios,
- Ne spun şi Psalmii, şi Hristos -
Nu te împrieteni deloc,
Nu lua pe tine-al sãu cojoc!

Vei lua din plin al sãu venin
Când te aştepţi tu mai puţin;
Şi va ajunge, dragul meu,
O cursã sufletului tãu!

Fii pregãtit, fii înţelept,
Şi ţine cartea strâns la piept!
Cei ignoranţi, rãu vor pãţi,
Ei înşişi şi ai lor copii!

Nu-i socoti prieteni pe toţi,
Nu-ţi da avutul vreunui hoţ,
Nici banii omului avar
Spre-a nu te osteni-n zadar!

Lãcustele n-au împãrat
Şi totuşi sunt de admirat
Se strâng în cete şi pornesc:
Nu li se pare nefiresc.

Sã-ţi fie drumul netezit
De la-nceput, pân-la sfârşit!
Nu-ţi treacã pasul prin noroi,
Şi nici sã nu te uiţi-napoi!