Ai obosit inima mea
De câte valuri te-au bătut
De câte ierni te-au troienit
Și câte vorbe te-au durut...
Ai obosit de-atâta zgomot
Ce-ți fură pacea zi de zi
Și mult mai greu îți pare drumul
Ce duce către veșnicii...
E poate timpul la un ceai
Să stăm de vorbă... tu și eu
Să-mi spui ce taină te apasă
De ce suspini și plângi mereu?
Ți-am dat în viață tot ce-ai vrut
Plăcere, bogății și cânt
Și te-am purtat ca pe-un trofeu
În lung și-n lat pe-acest pământ...
Ți-am dat iubire și am pus
În tine un izvor de dor
Și-n nopți târzii privind spre stele
Ți-am dat și aripi pentru zbor...
Hai, spune-mi, ce s-a întâmplat,
De ce ești tristă și-obosită?
Știu... mulți sunt anii ce-au trecut
Sau poate, nu te simți iubită?
”Mă simt iubită... mi-ești aproape
Și grija tu îmi porți mereu
Dar tare-aș vrea aici, în piept
Să-L simt mai mult pe... Dumnezeu!”

Vulcan-24-07-2020
Mary