"Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii mele, zice Domnul." (Ieremia 23:1)

Rãtãcite, singurele
Mor în crâng oile Mele
Şi nu-i nimenea pe-aproape
Nici mãcar sã le îngroape.

Cine ştie, cui îi pasã
Dacã nu cad în vreo plasã?
Cã pe ele bunãoarã
Le pândesc lupii de searã?

Cine oare sã le-adune
Pânã soarele apune?
Cine grija sã le poarte
De sunt vii ori de sunt moarte?

Cine vrea sã le pãzeascã
Platã fãrã sã primeascã?
Cine umblã ziua-ntreagã
Cãrând-o pe cea beteagã?

Cine îşi dã jos cãmaşa
Când i-o cere nãrãvaşa?
Cine suferã şi tace
Când berbecii nu vor pace?

Cine-şi ţine gura mutã
Când vor oile disputã?
Cine vrea a le desparte
Atunci când se bat în parte?

Cine pierde vreme multã
Cãutând pe cea pierdutã?
Cine-o aflã la strãini
Şi în tufele de spini?

Cine-o ia, o pune-n spate
Şi-o duce la celelalte?
Cine-o duce la pãşune,
Ape proaspete şi bune?

Cine-o spalã, o-ngrijeşte
Când, cu vremea-mbãtrâneşte?
Cine creşte mieii-n turmã
Sã ajungã oi la urmã?

Cui îi curg lacrimi pe-obraz
Când e oaia în necaz?
Cine plânge când se-mbie
Oaia la mãcelãrie?

De cunoşti oilor firea,
Chiar cã ţi-ai gãsit menirea.
Însã de nu ştii ce vor,
Nu dori sã fii pãstor! ...