Ce bine-i în Dragostea curată!
Îmi picură-n stropi de Har Iubirea,
Îmi sădește-n suflet armonia
Și pacea sfântă, minunată!

Ce-aș fi fost fără a Ta Iubire?
Un chimval gol, zăngănitor, purtând
Al eului ecou mânat de vânt,
Spre niciunde, fără licărire!

De-aș avea credință să mut munţii,
Oare la ce-ar folosi vreodată?
În sufletul gol izvorul seacă,
Fără Iubire sunt sortit morţii!

Ce-ar fi dacă n-aș primi Lumină?
Candela mea încet s-ar potoli
Și-atunci când Fiul Isus va veni,
Eu voi rămâne jos, în derivă.

Ce-ar fi Isuse, dacă Te-aș urma?
M-ai copleși-n darurile cerești
Și când vii lanul copt să îl culegi,
Voi fi un rod ales în Casa Ta!

Până atunci pune-mi trupu-n pace,
În glia strămoșilor ce-așteaptă
Să moștenim veșnica Viaţă,
Sărbătoarea din sfântă Cetate!

Amin!