Să nu uiți niciodată de unde ai plecat,
Să nu uiți de cel care cu drag te-a ajutat;
Să nu îți pierzi credința în Creatorul tău
Să nu-ți fie rușine că ești copilul Său!
Să nu uiți de părinții iubiți ce te-au crescut,
Care cu sacrificii ți-au dat tot ce-au avut;
Să nu lepezi vreodată ce-au investit în tine,
Căci s-au lăsat pe dânșii să-ți fie ție bine!
Să nu uiți niciodată ce-nseamnă să fii om,
Să-mpărtășești din bunuri precum un darnic pom;
Să nu uiți niciodată de oamenii sărmani,
De cei ce n-au pe nimeni, de cei bolnavi, de-orfani! ...
Să nu îți uiți chemarea și nici talantul tău,
Să nu îl lași vreodată în slujba celui Rău;
Căci timp mult nu mai este, ce faci se scrie-n cer!
Adună-ți sus, în slavă, comori care nu pier!
Să nu uiți niciodată să fii blând și smerit
Cum bun exemplu-n lume Hristos ți-a oferit;
Să nu uiți niciodată că tu ești un creștin,
Deci fi precum o floare, ci nu precum un spin!
Să nu uiți nici de țara în care te-ai născut
Chiar dacă ești departe și timpul a trecut;
Să nu te dai drept altul și nu o lepăda
Ci Domnului te roagă și pentru țara ta!
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat,
Să nu uiți de părinții ce-n brațe te-au purtat;
Să nu uiți niciodată care e sensul tău,
Rămâi un om integru, copil de Dumnezeu!