În fața mea stau ziduri uriaşe, ridicate
De forțe nevăzute, aşa, ca peste noapte...
La stânga şi la dreapta, aşișderi, alte ziduri...
Mă-ntorc; la fel şi-n spate... mă simt blocat şi singur...
Mi-ai spus să merg 'nainte... dar cum? ... că-i totu-nchis...
Încă-mi răsună-n minte ce-n urmă mi-ai promis...
Să merg tot înainte? ... Însă, pe care poartă?
Speranță de ieşire nu am... e ca şi moartă...
Cum de eu văd doar ziduri pe când Tu vezi doar porți?
Cum de eu văd ruină când Tu învii din morți?
Isuse scump, Rabuni, Mântuitorul meu,
Deschide-mi astăzi ochii, precum lui Bartimeu! ...
Să-Ți văd şi eu puterea de Fiu de Dumnezeu,
Să văd că pentru Tine, nimic nu e prea greu! ...
Să văd în loc de ziduri, porți binecuvântate,
Deschise pentru mine, de Cel ce totul poate!
Arată-mi Doamne, milă, chiar dacă nu o merit,
Arată-mi bunătate pe-acest pământ vremelnic!
Revarsă-mi azi, Rabuni, în lutul ce mă doare,
Din untdelemnul veşnic ce-aduce vindecare!
Ca-n Numele Tău veşnic să pot înainta
Pe Calea Veşniciei, până în Slava Ta!