Nu vreau Isuse drag să fiu,
Cuprins de-amărăciune,
Chiar dacă trec azi prin pustiu,
Eu știu că ești cu mine!
Poate îmi simt povara grea
Și umbletul mă doare,
Dar cât ești Tu la dreapta mea,
E-o binecuvântare!

Atuncea doar când nu mai pot,
Eu îndrăznesc a-Ți spune,
Să-mi dai putere să înot,
Prin valul plin de spume!
Căci mult nu este pân" la mal,
Dar oasele-s slăbite,
Mă urcă Tu pe-al vieții val,
Înalță-mă, Iubite!

Să nu mă simt încătușat,
Când lutul se usucă,
Căci sunt un fiu de Împărat,
Nu o umilă slugă!
Mi-ai dat din harul Tău, destul,
Să port în suflet cerul,
Hrană mi-ai dat să fiu sătul
Și apă! Ești Izvorul!

Un binecuvântat izvor,
O mană în pustie,
În noapte, foc mistuitor,
În zi, speranță vie!
De-aceea eu Îți spun, Isus,
Că mă încred în Tine,
Când e mai greu, privesc în sus
Și scap de-amărăciune!

Căci numai Tu-mi ești ajutor,
Când tremur sub povară!
Ce este omul? Doar un zbor,
O lacrimă de ceară!
Când n-oi mai fi aicea jos,
Nu voi mai știi ce-i plânsul,
Voi lumina pe cer, frumos,
Îmbrățișând întinsul!

Te știu aici și-mi e de-ajuns!
Iubire și iertare!
Din răsărit până-n apus,
Eu văd cât ești de mare!
Nimic nu este mai presus,
Decât să știu că Tata,
Mi-a dat salvare prin Isus,
Să spun azi,"Maranata!"

28/07/2020, Barcelona- Lucica Boltasu