"De ce te uiți la mine
Și mă privești ciudat,
Tu, stea, ce stai lipită
De cerul înstelat?
Ce ști tu ce înseamnă
Cuvântul "muritor",
Când veșnic stai în gloria
Și-n slava stelelor?"
Vroiam să cert privirea,
Ce parcă reușea
Povara mea din suflet
S-o facă și mai grea.
Dar astrul îmi vorbește,
Cu tainic înțeles:
"De-aș fi și eu ca tine!
De-aș fi și eu ales!
De-aș fi și eu făptura
Iubită de Isus,
Sub crucea ce-o purtase!
De-aș fi și eu! ... Dar nu-s!
N-aș plânge-n deznădejde,
Mocnind neîmplinit,
L-aș lăuda pe Domnul
Și-aș fi mai fericit!
Aș ști să râd mai bine,
Să lupt, să merg decis,
Să umblu prin credința
În tot ce mi-a promis!
Aș ști să-mi număr anii,
Trăind mai priceput,
Păstrându-mă-n iubire
Mereu ca la-nceput!
Aș căuta într-una,
Curajul să-mi găsesc
Și-n orice-mprejurare
Să-i spun iar: MULȚUMESC!"