Ce poate fi mai trist în toi de vară
Decât un pom uscat din rădăcină
Frumosul verde nu o să apară
Și-aș vrea să știu din ce pricină
Îl văd că-i drept și nu se prăbușește
Și-aș vrea măcar un mugur să zăresc
Că în grădină a trăit regește
Și-a fost de soi împărătesc
Dar ce știu eu ce-i în adânc
De unde pomul se hrănește
Ca să-l doboare la pământ
Un rău ascuns îl otrăvește
Dar știu că este Sus în Cer
Un Grădinar și o Grădină mare
Și o să-L rog să aibă El
De pomul mort o îndurare.