Mă întorc la Tine, Tată, cu povara ce m-apasă...
Am căutat iubirea-n lume însă lumii nu îi pasă!
Sufletul mi-e întristat și mi-e trupul obosit
Căci niciunde pe pământ alinare n-am găsit!
Mă întorc acum la Tine și Te rog să-mi dai iertare
Pentru timpul ce-am pierdut rătăcind în lumea mare
Iartă-mă de neveghere, de iubirea prea puțină
Și de haina ce-i pătată de neascultare, tină...
Vin acum la poala crucii... vin cu inima zdrobită
Mi-e așa de tristă viața și credința mi-e slăbită
Căci pe drumurile lumii am pierdut a Ta iubire
Și mi-e dor de pacea sfântă, de frumos și fericire!
Doamne, mai privești spre mine? Oare mă mai poți ierta?
Poți o picătură Doamne, să îmi dai din pacea Ta?
Mi-e rușine și mi-e teamă că de-ai să mă chemi acasă
Vina mă va nimici și păcatul ce m-apasă!
Mă întorc la Tine, Tată, cât în piept inima-i vie
Știu că mai există-o șansă să ajung în veșnicie...
Dacă Ți-ai întinde mâna Doamne, peste roaba Ta
Duhu-n mine va surâde... chiar și cerul va cânta!

Vulcan-04-08-2020
Mary