M-am urcat pe culmi de munte Doamne, să Te simt aproape
Pe potecile de doruri am pășit... prin văi, prin ape
Și de-acolo unde cerul muntelui dă sărutare
Am privit cu ochii-n lacrimi către lumea asta mare
Și în gândul meu o rugă se-nfiripă ca un cânt:
”O, Părinte-al veșniciei mai privește spre pământ
Mai întinde-Ți Doamne, mâna peste omul muritor
Și alungă spaima cruntă... leagă rănile ce dor...
Pune-n inimile reci un grăunte de iubire
Și în viețile-ntristate, toarnă har și fericire!
Vremurile-s grele Doamne... mulți sunt cei ce cad pe cale
Apăsați de-a lor durere... tulburați de chin și jale...
Nu mai au putere Doamne, singuri a se ridica
De aceea, azi Te rog, mai întide-Ți dreapta Ta
Și privește cu-ndurare... și ne iartă neputința
Ne înviorează duhul și mărește-ne credința
Ca în fiecare clipă să privim senini spre cer
Să nu ne subjuge teama într-un trai ce-i efemer
Ci pășind cu Tine-alături să avem credința vie
Că biruitori vom merge pe calea spre veșnicie!”
M-am urcat pe culmi de munte... ce aproape ești de mine!
Vântul ce adie lin parcă-ar vrea să mă aline
Și-mi șoptește la ureche un mesaj din veșnicii:
”Te iubesc copila Mea și mereu te voi iubi!”

Vulcan-02-08-2020
Mary