Iubirea

Mă uitam după iubire,
Căutând-o în toate colțurile vieții.
Unde ești iubire?
Căci vreau să-mi încânți ochii.

Mi-am zis: s-o fi ascuns în oameni!
Dar m-am uitat în oameni
Și n-am găsit-o…

Mi-am zis: O fi plecat, dar încotro?

Am căutat-o în cărți de citit,
Filozofii, astre și împărății.
Dar iarăși nu era de găsit…

Mi-am zis: nu există, unde poate fi?

Și totuși se vorbește de ea,
E imposibil să nu fie!
Printre oameni, în istorie, undeva
Oare de ce nu se descoperă mie?

Am ajuns într-o zi pe-un munte
Murdar, obosit si pribeag.
Eram la capăt pe creste,
Un sărman și zdrențuit drumeag.

Și-am văzut un om lăcrimând
Sus pe-o cruce pironit și zicând:
„S-a isprăvit”, zicea El cu suspine.
Era Iubirea căutată de mine.

Era prima dată în viață
Stând lângă cruce cu groază,
Am găsit într-un groaznic omor
Iubirea, căutată cu dor.

M-am uitat mai bine la El
Era tăcut și blând ca un Miel,
Privirea de Înger mă cheamă
Sunt cuprins de fiori și de teamă.

El este Iubirea așteptată de oameni,
Dar vai… respinsă, batută și scuipată.
Pusă pe lemn, cu coroană de spini,
Iubirea, dezbracată de-a Lui haină curată.

Acea faptură, venită din Cer pentru mine,
Moartea n-a avut putere a-L ține.
Coborât de pe cruce, El a înviat,
Prin Viața Lui, eu dar, pot fi salvat.
Simion Ioanăș