Mi-e dor...
Alexandrina Tulics
Trăim intrarea
în umbra înserării omenirii.
Se-ntunecă
de dragostea ce ne-a unit;
Ne plâng încătușate-n vară inimi,
iar soarele, își plânge raza-n asfințit.
Mi-e frig de oamenii acoperiți...
Sunt ochii unora ce îi cunosc,
ce-și caută grăbiți
în umbre, locul de-adăpost...
Mi-e dor de vara lor, din inimi,
un far ce lumina și-n ierni
dar, inundați de umbre,
ne căutăm, nu ne găsim,
de-ale măștilor poveri...
Mi-e dor de oameni și iubire,
de focul ce ardea în ei frumos,
de licuricii ochilor în vara
în care-i caut dar,
să-i găsesc, eu nu mai pot.
4 august 2020-Delafield