Cuprins de groaza şi fiorii morţii,
Cu faţa la pământ de grea mâhnire,
În Gheţimani, după lăsarea nopţii,
Isus se pregătea de pătimire.
Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulţimi venind cu săbii şi ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Şi cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.
Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari şi preoţi pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.
Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Gheţimani, în clipa-ntunecată,
Vedea şi spinii, crucea, răstignirea.
Era de-amărăciune plin paharul
Şi-a plâns Isus acolo-n agonie,
Dar a văzut ce va-nsemna Calvarul
Şi noua-mpărăţie ce-o să vie.
Vedea tâlharul pocăit la dreapta,
Pe-ntâiul ce-a crezut dintre sutaşi,
Pe ucenicii Lui cum Îl aşteaptă,
Vedea prin vremi sămânţa de urmași.
El va fi celui slab îndrepţătirea
Şi ispăşirea pentru vinovat,
Ştia că jertfa Lui dă înfrăţirea …
Şi-ndată duhul I s-a-nviorat.
Şi a ales Isus să soarbă-amarul
Din cupa mult prea plină de venin,
Dar nu i-a mai părut prea greu paharul
Şi nici de netrecut al morţii chin.
Olivia Pocol (Bâlc) – Dec 14,2019