Slăvit fii, o, Doamne, căci lucruri mari faci,
La Tine, pe oameni cu iubire-i atragi,
Le vorbeşti, le dai tărie,
Să vină cu Tine-n Împărăţie!

Slăvit fii, o, Doamne, că-n noi Tu ai pus
Sămânţă divină, din Tine, Isus,
Pe Mângâietorul, cu noi să-L avem,
Să ne-arate cărarea, pe ea s-alergăm!

Slăvit fii, o, Doamne, că Duhul Tău Sfânt
E-a noastră Lumină, aici pe pământ.
Mereu ne vorbeşte cu şoapta Lui blândă,
S-avem minţi deschise, credinţă mai multă.

Slăvit fii, o, Doamne, că-n har ne-ai primit
Şi viaţa cea nouă, în noi ai sădit!
Lăstarul cel verde acum se iveşte
Şi spic va fi mâine, cu rod, când va creşte,

Mult rod va aduce căci Tu-l îngrijeşti
Sclipi-va-n lumină, în lanuri cereşti,
Şi snopii-I vei strânge cu-ai Tăi îngeri sfinţi,
Şi-odihnă avea-vor lângă Tin’ cei trudiţi.


Mărit să fie Domnul, Dumnezeul nostru!