Eram la capătul drumului.
Gustasem din toate izvoarele tulburi.
Și gura și inima îmi erau amare,
Eram setos după ape ușoare.

Am privit la mulțimea de stele,
Strălucirea lor arăta spre alte sfere,
Am privit la ocean și la mări
Imensitatea lor arăta spre noi culmi.

Din întortocheatele căi ale vieții
A venit ca roua dimineții,
Și-a umplut întreaga mea ființă
Salvarea primită prin credință.

Se văd două urme – spini și pietre,
Ce-ți intră-n călcâie – lacrimi și sânge.
Sudoare și cruce, patimi și cuie,
E Calvarul ce Salvare ne-aduce.

Drumul spre Cer este Isus,
Împăratul și Stăpânul de Sus.
Lumina și pacea sunt la El,
Domnul, Slăvitul meu Miel.