Sămânţa udată-n divin sânge,
Trudită, suferă și plânge,
Că-n holda mănoasă o înneacă
Neghina și spinii laolaltă.
Primind chemarea-n raza de soare,
De sub brazda morţii ea răsare
Să dea viaţă boabelor pline,
Frământând din spic o nouă pâine!
În calda-Ţi rază-i de neclintit,
Spre cerul luminos a înfrăţit,
Și-n fiecare bob e Lumina,
Doar biruind vom avea cununa!
Stăpâne, lanul e copt și-așteaptă
Să puni secera fără zăbavă,
E vremea rea și-s multe furtuni,
Vino Isuse rodul să-l aduni!

Amin!