Totul e-n zadar fārā Tine
Totul se nāruie în lut
Ai pus în noi tot ce-i bine
E har cā Te-am cunoscut.

Ești Suveran peste toate
Te recunoaștem; ești bun
Ne ești și prieten și frate
Oștirile Ți se supun.

Ce-am face fārā Lumina
Trimisā zilnic de Sus?
Ne-ar teroriza vina
Ar fi totul distrus.

Ne-ar cuceri nepāsarea
De n-ar fi dorul ceresc
Ar birui încercarea,
Am trāi ceva grotesc.

O, ce sublimā e starea
În care în duh ne-nchinām
Dar de-i uscatā lucrarea
Doar pleavā noi adunām.

Cum de-am putut câteodatā
Sā stām departe de-altar?
Atunci am vāzut cum se-aratā
Cel mai nemernic coșmar.

Fārā divina prezențā
Ne ducem în jos, în neant
De aceea vrem existențā
Cu zel pentru ce-i important.

Nu ne lāsa fārā Tine
Cel ce din noapte ne- ai scos
Cā-n cele mai grele suspine
Simțit-am suflu-Ți duios.

George Cornici
4 August, 20