Nu te băga-n discuții inutile,
Vorbește atunci, doar, când ești întrebat.
Mai bine-i să fii înțelept, copile,
Decât flecar să fii considerat.

Nu-ți spune nimănui secretul tău,
Nici prietenilor noi, nici celor vechi,
Căci vorba ta poate avea ecou
Și adesea și pereții au urechi.

Să nu te-ncrezi în omul muritor,
Nici chiar în haina de pe tine;
Căci omul este schimbător
Ca vremea-n zilele senine.

Să nu calci pragu-aproapelui prea des
Ca nu cumva să te urască,
Crezând că poate ai vreun interes
Și apoi să te disprețuiască.

Nu-ți vinde taina nimănui
Și nu-ți dori ce nu-i al tău.
Spune ce ai doar Domnului,
Puternicului Dumnezeu.

Nu te pripi să iei vreo hotărâre
La nervi sau chiar la supărare,
Fii cumpătat în fapte și-n vorbire
Și ține-ți pasul drept pe-a Sa cărare.

Te apropie, mai bine să asculți,
Decât să-nșiri cuvinte fără rost;
Nu fi și tu așa ca cei mai mulți,
Căci tot ce scoți pe gură are un cost.