Mã cheamã bunãtatea-Ţi cãtre Tine,
Tot mai aproape-n fiecare zi
Spre veşnice şi verzi limanuri line,
Spre rodnice câmpii, spre ape vii...

Mã-ndeamnã iar iubirea sã m-apropii
De minunatul har ce l-am respins
Cã dacã nu, curând în fundul gropii
Mã voi vedea din nou murdar şi-nvins!

M-ajutã iar credinţa a-nţelege
Cãci cãtre Tine-o lupt-am de purtat.
La urmã cel ce judecã alege
Ce este bun, de ce e necurat.

Mi-aratã calea cãtre veşnicie,
Ca sã-nţeleg în vremea care vine
Cã Tu mã chemi din groaznica robie,
Tot mai aproape, Doamne, cãtre Tine!