Spune-mi de câte ori în viață,
Suflarea morții ai simțit,
De câte ori pe a ta față,
Groaza de ea ți s-a citit. .

Spune-mi de câte ori vrăjmașul
A apărut pe drumul tău,
De câte ori ți-a-mpins el pasul
Spre groapa veșnică, spre hău. .

Spune-mi de câte ori în minte
Ți s-a șoptit că s-a sfârșit,
Că nimeni nu mai ia aminte
La cel spre Ierihon pornit...

Și totuși, amintește-ți bine
Că-n drumul spre slăvitul han,
Opritu-S-a chiar lângă tine,
Un minunat Samaritean.

Și asta n-a fost doar o dată...
De-atâtea ori ai fost prădat,
Dar El în mila Sa bogată
De tine S-a tot îndurat!

O, vei uita tu oare, prețul
Jertfei din drumul prăfuit
Și vei întoarce cu disprețul
Iubirea Celui răstignit? ...

Căci dacă tu, fără de plată,
Salvare scumpă ai primit,
El a plătit pe cruce-odată
Ca tu să fii azi mântuit!

De Domnul tău îți amintește,
Cum te-a salvat de-atâtea ori!
Dă-I slavă și Îi mulțumește
Astăzi, aici, mâine-n splendori!