Vremuri de-apus

Mă uit la vremurile de-apus
Sunt vremuri de ură și luptă,
Așa cum bine ne-a spus
Biblia cea veche și sfântă.

Dragostea fuge ca arsă de foc,
Credința-i tot mai puțină,
Și ura și răul se văd că-și fac loc,
În inimile cele de tină.

Poporul din urmă
Din nou e chemat,
În țara promisă
În vechiul regat.

Și-n vremuri din urmă
De mari frământări,
Satan și cei răi își arată
Urgia și ura, veninul din ei.

Pământu-i chemat cu furie,
Ca una să fie și pace să fie.
Și cei înțelepți se luptă cu foc,
S-adune pe toți la un loc.

În aceste vremuri de-apus și râzboi,
Uniți-vă frați, Hristos e cu noi.
Avem de luptat prin arșiți și văi,
Nu fiți speriați, Dumnezeu e cu noi.

Ia-ți armura-ceea ce Isus ți-a dat,
Dragostea-n inimă și hai la luptat.
Ia-ți Sabia, Cuvântul, slujindu-L cu zel,
Nu uita scutul, căci mori fără el.

Umple-ți tolba, cu săgeți ce se cer,
Nu pleca desculț, că afară e ger,
Și nu uita iubitul meu drag,
Să-ți iei și coiful, Mântuirea ca steag.

Și-n toate acestea să știi și să faci,
Tot ce Mielul te-ndeamnă cu drag.
Să lupți vitejește, să-i sprijini pe frați,
Izbândă-ți va da pe al vieții drumeag.

Acum în vremuri de mari încercări,
Poporule drag, privește în zări.
Tu luptă-te lupta la care ești pus,
Răsplata-i cu El, cu Mielul Isus.
Simion Ioanăș