Inimii îndurerate
Încā-i mai pasā cā-n Sion
S-a stins avântul spre Cetate,
Cā-i tare multā libertate
Și n-are nici un campion.

Cum s-a ajuns la trista stare?
Cum mulți s-au înrādācinat
Într-un nivel de nepāsare
Amestecat cu sārbātoare
De parcā haru-i îngropat.

Îndepārtarea de Luminā
Se manifestā zi de zi
Foarte puțini se mai închinā
Voind lucrarea s-o-ntreținā,
Sā vadā iar cā va-nverzi.

Cā dragostea e tot mai rece
E evident, e dureros
La luptā cine vrea sā plece,
Spre sacrificiu sā se-aplece,
Sā-nfrunte valul furios?

Și plânge inima... și plânge
Vāzând ce fapte se petrec
Cum dorul pentru Cer se stinge
Cum Duhul, iarāși, se respinge
Și-mbrāțișat e un eșec.

De ce-i așa? E o-ntrebare
Care așteaptā un rāspuns
De la pāstor, de la oricare
Cāci inima îndurātoare
Nicicând în colb nu s-a ascuns.

E-o inimā care se roagā
Sā fie iar înviorāri
Spre Paradis sā îi atragā
Pe cei cuprinși de scrum și plagā
Rāpuși de multe disperāri.

N-o întristați cu dezbinare
Nici cu vorbire fārā har
Cāci e cu voi în încercare
Și-aduce iar înseninare
Și dorul sfânt pentru altar.

Da-ți-i cântare și credințā
Cum niciodatā nu i-ați dat
C-așa prin multā suferințā
Veți merge cātre biruințā
În plaiul cel mai luminat.

George Cornici/Aug. 20