Cutreier munți înalți,
Tărâmuri tari de granít,
Sub nori albi și curați,
Un loc frumos și liniștit.

Aer proaspăt ce adie
Peste munții îmbelșugați,
Care urcă cu mândrie
Pân' la aștrii-ndepărtați.

Revigorat de aerul pur,
Înaintez pe creasta-nsorită,
Privind la granitul cel dur
Și la natura-ntinerită.

A muntelui verdeață
Ne oferă prospețime,
Ne înconjoară cu viață,
Ca-n momentele sublime.

La poala munților e-o câmpie
Cu trandafiri roșii ce transmit -
Să circule în noi cu voioșie
Iubirea Domnului preamărit.

Deasupra munților 'nalți, vioi,
Prin cerul albastru, înseninat,
Domnul transmite către noi -
Pace s-avem și să trăim curat.

Peste munți și peste natura vie,
Ca un mire, strălucește 'colo sus,
Galbenul Soare, cu multă bucurie -
Simbol a Slavei Domnului Isus.

Înălțimea ne oferă viziune
Și relaxați, putem privi la Soare,
Cu farmec, seara, cum apune
Sau, cu veselie, dimineața, cum răsare.

Din panorama muntelui bogat
Se văd multe peisaje ce uimesc.
Și pe tărâmul fantastic, spun încântat:
"Doamne, eu Te preamăresc!"