Slava nu stă în bani și averi,
Nici în aur, argint sau nestemate,
Nici în haine moi, purtate de boieri,
Nici în bijuterii, podoabe prelucrate.

Slava stă într-un suflet modest
Căci sărac de ești și nu ai arginți,
Dacă-L ai pe Cristos și trăiești onest
Vei fi mântuit, vei ajunge printre sfinți.

Slava nu stă lucruri realizate,
Chiar de-s obținute prin agonisire,
Fiindcă-s lucruri pieritoare, chiar de-s adorate,
Chiar dacă, omenește, oferă împlinire.

Slava stă într-un suflet recunoscător
Căci ce ai în viață e dar dela Cristos;
Mereu să-I mulțumești Domnului Creator
Fiindcă-I bun Părinte, Tată generos.

Slava nu stă într-un suflet îngâmfat,
Fie-un om de rând, fie-un rege mare,
Ce-și dorește doar să fie, de oameni, înălțat,
Să se simtă ca un zeu ce primește închinare.

Slava stă într-un suflet care e smerit
Căci acela, mai degrabă, se socotește mare.
Acela-i cel ce știe că-n viață e menit,
Își cunoaște locul și merită onoare.

Slava nu stă în lucruri pământești,
Slava nu stă în lucruri pieritoare;
Ea stă în lucruri ce sunt duhovnicești,
Minuni ce vor fi în veșnicia viitoare!

Cei smeriți, cei recunoscători
Sunt, cu-adevărat, cei ce moștenesc
Adevărata Slavă, haină de splendori,
Ce o vor purta ca veșmânt îngeresc.