Este iarna. Stau liniștit în casă,
În casa mea cea dulce și călduroasă,
Îmbălsămată cu miros de brad,
Ambient seducător, frumos și minunat.

Stau pe fotoliu lângă foc și mă relaxez
În dulcele-ambient și-ncep să visez...
După un timp mă ridic și merg cu încântare
La fereastră, să privesc peisajul de ninsoare.

Privesc cum ninge-afară, ninge liniștit,
Privesc la fulgi cum cad din cerul înălbit,
Ca o ploaie de steluțe ce vin din paradis,
Din Țara lui Isus, tărâmul cel de vis.

Privesc cum zăpada, ca un natural decor,
Se depune pe pământ și se depune-ușor
Pe pașnicele drumuri ce casele-nconjoară,
Pe case și pe brazi, pe tot ce e afară.

Pașnicele drumuri devin tot mai lăptoase,
Par de marmură curată casele frumoase,
Brazii sunt gătiți cu albe veșminte,
Totu-i decorat cu albă-mbrăcăminte.

Cade ploaia de steluțe, cade grațios,
Covorul de zăpadă devine tot mai gros.
Cade ploaia de steluțe dând peisaj de sărbătoare,
Un peisaj de vis, vedere-ncântătoare.

Ploaia de steluțe ce vin din paradis,
Din Țara lui Isus, tărâmul cel de vis,
Se oprește-ncet lăsând totul decorat,
Lăsând la vedere un peisaj minunat.

Privesc peisajul alb ca de sărbătoare
Și apoi mă-ntorc, mă-ntorc cu încântare,
La fotoliu, lângă foc, să mă relaxez
În dulcele-ambient, ce mă face să visez.