Carl Sandburg
Brâncuși*
Brâncuși este un insolit;
Rezervă bilete de călătorie
dar fără o destinație anume;
un peregrin cu bagajul făcut
dar fără un plan de plecare;
ah da, Brâncuși este uluitor
el înțelege bine păsările și craniile
știe poziția părului buclelor
și a șuvițelor de pe capul unei femei,
le cunoaște atât de bine
încât știe de unde vine
și cum este așezat fiecare fir de păr;
el înțelege tainele celor dintâi
și ancestralilor fauri de forme.
Să nu sărim astăzi cu gura pe Brâncuși
Fiindcă nu s-a dumirit încă
nu s-a hotărât, nu este gata
să ne spună destinația,
sau dacă a sosit timpul
și dacă este hotărât să plece;
O Brâncuși, ai pus chituci
pe prispa casei tale la soare
să se zbicească îndeajuns
să se întărească astfel ca tu
cu mâinile tale înăsprite,
cu dălțile și maiurile tale, Brâncuși
să prefaci din păsări conuri
și din cranii ouă –
inima ta însuflețită de năzuința
că vei dăltui în sfârșit conul, oul
menite să mai dăinuie
chiar și după ce pământul
se va topi într-o nebuloasă
și ce va mai fi să rămână
va fi doar acel con, acel ou.
Brâncuși, tu nu ai da un anunț
în ziare prin care să-i aduci la cunoștință
lui Dumnezeu că ar fi spre folosul său
să vină și să te vadă;
n-ai putea fi un ipocrit sporovăind
rugăciuni lui Dumnezeu cu nemiluita;
n-ai putea deveni irevernțios la pertu
cu Dumnezeu ca și cum ți-ar fi vecinul
căruia să-i numeri rufele de pe frânghie;
vei pleca bânguind, gângăvind ori bodogănind,
ori tăcând chitic precum un șoarece
în podul bisericii când orga revarsă
un ocean de unde luminoase
peste piscurile însorite ale țărmurilor;
dar dacă Dumnezeu va hărăzi un ungher
pentru odihna unui sac de oase neostoite
acel ungher negreșit va fi pentru tine,
va fi pentru tine, Brâncuși.
Traducere de Marin Mihalache
* L-am cunoscut pe Părintele Grațian Radu care a slujit la biserica ortodoxă din Paris în timpul când Brâncuși era încă în viață. De la părintele Radu am aflat că Brâncuși deși ajunsese înstărit a trăit simplu precum orice țăran de treabă și a slujit devotat ca paracliser și cântăreț în biserică. Înainte de plecarea la Domnul, Brâncuși a mărturisit : "Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup... mă aflu printre lucrurile esențiale. Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu și nu îmi mai trebuie decât să întind o mâna înspre El, ca să Îl pipăi. Îl voi aștepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu." Marele poet american Carl Sandburg a surprins și a exprimat atât de expresiv această dimensiune profund religioasă a lui Brâncuși în poemul cu același nume dedicat acestuia.