Din praf de stele se-aștetne uitarea,
S-acopere răni și cuiele bătute,
Jertfa Mielului de pe dealul Golgota,
Izvorul tămăduirii de pe cruce!
Tacit, se-așterne praful pe Cartea sfântă,
Ard în foc biserici și-s lacăte puse,
Lacrimile credinței sfinte ne mustră,
În suflet crudul adevăr ne străpunge!
Noua ordine se-nfige-n temelie,
Și bâzâie cu ciocuri de neființă,
Idei noi le-nvârt pe orbita-n urgie.
Induc apocalipsa ce înspăimântă!
Taifunul puternic ne calcă-n picioare,
Timpul ne cerne aspru și uitarea Lui Isus
Dă rod neghinei și lanul încet moare
Că Iubirii Tale, Doamne, ei n-au răspuns!

Amin!