"Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt." (1 Cor. 9:26)

Mã lupt cu mine-n fiecare zi,
Mã lupt cu "eu"-ul meu şi mi se pare
Pe zi ce trece, lupta tot mai mare:
A şti, a face, a fi sau a nu fi...

Pe cap mi-am pus nãdejdea mântuirii
Şi sabia încinsã mi-e la brâu.
Pornirea firii sã o ţin în frâu
O ţintui pe crucea rãstignirii.

Cãci firea-adesea mi-o ia înainte
Şi fac adesea ce nu vreau sã fac.
Faptele mele mie nu îmi plac
Dar ele vor a fi numite "sfinte".

Plãcerile mi-au devenit povarã...
Privind la Tine, plâng. Şi mai apoi
Pe toate le consider "un gunoi"
Vrednic cel mult de aruncat afarã.

Rãmâne o nãdejde ce nu trece,
Aşa cum deseori Scriptura zice
Biruitori gãsindu-ne ferice,
Cununã vom primi si nota zece.