Cu-n cosulet de flori, cu sufletul senin
Stateam ascuns dupa-o batrana
Haina si-o aruncase-n drum
Si-o ramura dintr-un finic avea in mana
Aveam in minte o cantare-a fiilor lui Core
Ca Imparatul meu este cel mai frumos
Si-acum priveam la Cel ce intra in cetate
Pe un asin, bland si smerit, nimica glorios
Toti Ii strigau: Osana! Ben David!
Si El plangea: Copiii Mei, astept!
Ca si o mama se asemana
Ce-si strange-ai sai copiii la piept.
Cu funii de dragoste te-am tras
Spre Mine Iacove, dar tu n-ai vrut
Si azi cand intra Imparatu-n tine
Tu, ziua cercetarii, azi, ai cunoscut?
Am aruncat si flori si haine, tot ce-aveam
Si inima-odaie, eu mi-am facut-o un palat
Sa intre Imparatul azi in ea
Și m-am grabit sa fac curat
Sa fac lumina si sa dreg altarul
Ce bine ca El vine, stii voiam s-o vand
Vazusem multe-odai ca si a mea la piata
Frati sfinti, sa nu va vindeti odaita-voastra, nu, nicicand
Asterneti haine, ramuri de finic, ce-aveti in mana
Strigati Osana! Sa traiasca Imparatul!
Dar nu uitati, traiti, iubiti ca El,
Si-odaia inimii sa-i fie azi Palatul!
Cat de bine e sa ai palat in inima si sa traiască Imparatul slavei si sa poti sa canti ca fiii luo Core: " Esti cel mai frumos!"