Deschid fereastra nu-i decât praf
Ruine, cioburi și trestii frante
Plâns, criză, așteptare și orfani
Un petec de Cer care-ncepe să cânte

Mirosul lumii ar vrea să închid
Si focul din suflet nu poate, iubirea
Nu poti sa zidești inimii zid
Ea dă în afară, caută Cerul, menirea!

Inima mea, fântâna și ochii, petec de cer
Ruina și trestia franta si cuibul
Și colț de naframa, fărâmă de pâine
Aduna si fiul și robul

Deschizi fereastra, nu-i decât praf
Mirosul lumii ce cauta-un mâine
De vrei sa-ti dăruiește iubirea
Prinde orfanul de mâna, da-ti coltul de pâine!

Cucerește strada cu iubirea
Din ochii-ti petec de cer, plângi pentru ea
Dorește iubirea și pentru mâine
Deschide fereastra si da-ti dragostea!