Harfa mea, harfa care plange
Cand tu vorbesti de Golgota
De ranele-I, de spinii Sai
De dragostea care se frânge

Harfa mea, harfa care se pleaca
Cand Golgota e proslavirea
Aceluia ce ne e Tata
Si care zice: Vino, fiule! sau Pleaca!

Harfa mea, harfa lui David
Cand fardelegile le-a aruncat
Asupra crucii Lui, tu fa ca el
In ziua ceea sa fii mantuit!

Harfa mea, harfa care canta
Pe Marea de cristal cu ingerii
Si cu Mireasa ce-a rascumparat-o
Si face astazi nunta.

Harfa mea, o inima zdrobita
Care iubeste, canta si asteapta
Pe cel care atrage la lumina oameni
Da, harfa mea, inima mantuita!

Ia-ti harfa, plange, canta jos pe treapta
Pe Domnul slavei, Imparatul
Pe Mirele ce te va duce-n stralucire
Pe pragul Casei Lui, harfa ta, asteapta!