De n-ar fi fost Doamne Dragostea Ta ce m-a cuprins,
De n-ar fi fost Harul Tău ce ura în mine a stins,
Aș fi și eu ca Saul din Tars, m-aș crede tare bun
Persecutând pe sfinți, mândru aș vrea să mă răzbun.

Ca și în viața lui Saul, și-n viața mea ai apărut!
Lumina Sfințeniei Tale, sufletul meu a străbătut.
O, când Ți-am văzut și eu iubirea și Splendoarea,
M-am prăbușit în pocăință, cerându-Ți îndurarea.


Saul, evreu, fariseu de frunte din seminția lui Beniamin,
Zelos, legea să împlinească și să distrugă pe creștini.
Învățat la picioarele lui Gamaliel, o ce mare onoare,
Cât de multă învățătură și ce departe de ascultare.

Și toate: educația, faima, banii, reputația, cetățenia,
Gunoi au devenit când Pavel i-a acceptat Domnia!
Domnia lui Cristos și călăuza Duhului cel Sfânt,
I-au condus vorbirea, umblarea și moartea pe pământ.

Din bezna nopții de întuneric și păcat,
Pe Saul din Tars, cu drag Domnul l-a apucat.
Căci nu este putere în Univers mai mare,
Decât Iubirea Jertfei cea Sfântă Salvatoare.

Vas ales ca să ducă Vestea Bună cu multă suferință.
Un prigonitor al creștinilor, a primit sfânta credință….
De ai în jurul tău un prigonitor, un fariseu, te roagă.
Căci Domnul și pe el pentru împărăție poate să-l aleagă!

“Călcați pe urmele mele căci și eu calc pe urmele lui Cristos”.
Așa a spus Apostolul Pavel și pe Domnul urmă credincios.
Ce lecție de viață, ce caracter, ce mult avem de învățat!
Ce înaintaș al credinței vrednic de urmat și de ascultat.

Apostolul Pavel ne-a învățat să ne rugăm
Și-n toate voia Domnului să o căutăm.
Ne-a învățat slujirea cu multă umilință
Și statornicia în învățătură și credință.

Ce dulce e rugăciunea când pe Domnul Îl iubești
Și abia aștepți să-I spui necazul și pace să primești.
Să-I lauzi măreția, să Î-L cunoști tot mai mult pe Dumnezeu
Cu a Lui Iubire să iubești până la mormânt pe fratele tău.

Nimeni nu știe cât timp petreci în rugăciune.
Dar vede faptele și vorbele tale sincere și bune.
Cu cât timp vei petrece mai mult cu Dumnezeu,
Cu atât Îi vei reflecta iubirea în vorbă, traiul tău.


Mult a mai suferit Apostolul Pavel, mult a mai îndurat.
Nu pentru străini, durerile nașterii trupul i-a răbdat.
Ci pentru frații lui, familia Bisericii lui iubită.
A împlinit suferințele necesare ca să fie curățită.


Dacă vrem să trăim ca și niște străini,
Vom fi perfecți, nu vom avea parte de spini.
Dar dacă vrem să cultivăm floarea frăției,
Vom mai atinge și spinii jignirii sau mâniei.


Dar când frumos spinii vom înlătura,
Și rana cu drag o vom curăța și lega,
Vor vedea toți, că noi suntem creștini,
Căci ne pocăim și ne facem mai buni.

Așa cum suferă o mamă durerile nașterii în trupul său,
Așa a suferit și Pavel pentru Biserică, de dragul Său!
De dragul Domnului Isus, ce viața în dar și-a dat,
Apostolul Pavel pe altarul suferinței, viața și-a predat.


Mai scoate Doamne și astăzi Paveli ce-s gata pentru Tine
Să iubească, să-ndure suferință, ocara și orice suspine.
Să spună-n cor ca unul: “Trăiesc pentru Hristos!
Murind față de mine, slujesc azi credincios!”

Dar mai mult ca orice mamă, sau Pavel poate iubi,
Ne iubește Tatăl Ceresc, ce-n veci cu noi va fi.
El leagă orice rană și iartă orice păcat.
Cu El ai bogăția unui suflet iertat și curat.

În brațul Tău ne-ncredem, ca Pavel odinioară.
Căci ziua ta e aproape și răul ne-nconjoară.
Mă rog, o Doamne vrednici și pe noi să ne găsești.
În Bucuria prezenței Tale, cu drag să ne primești.


Mai, 13,2018