Da, ai dreptate, ai dreptate!
Argumetul l-ai câștigat
Dar mă uit la al tău frate,
La pământ însângerat.

Crezi ca tu ai libertate
Să-l lovești pe alt tău frate?
Doar spunând: „Am dreptate
și cu asta, am terminat!”

Oare ce a vrut să spună?
Ce durere îl sugrumă?
Știe că tu îl iubești?
Prin ce tu îi dovedești?

Vede el în bisturiul care taie-n carne vie,
Că e sinceră dorință pentru sfântă curăție?
DA nu-i altă bunătate decât să-i spui adevărul,
Ȋn dragoste, cu răbdare ca să-ajungă și el cerul.

Înțelege el mesajul care-ncerci să-l transmiți?
Că dorința ta fierbinte e sa fim cu toții sfinți?
Că văzând că se îndreaptă spre prăpastia abruptă,
Faci tot ce îți stă-n putință să ȋl ți pe sfânta Stancă?

Chiar având multa dreptate,
Poți să dobori pe al tău frate.
Dar dacă cu drag vorbești
Pe el poți să-l cucerești.

Așa el va asculta,
Că vede dorința ta.
Că-l iubești și nu dorești
De pământ ca să-l izbești.

Că iți pasă, că te doare,
Când el cade pe cărare.
Că te lupți prin vorba ta
Să-l păzești de cursa rea.

Ca să tai adânc în trup îți trebuie doar o secundă
Ca să vindeci ce-ai tăiat cere muncă, vreme lungă.
Tată dă-ne înțelepciune să vorbim curat, frumos
Ca cel care ne ascultă să se întoarcă la Hristos.

MB

28 Octombrie, 2019