Să trăiesc în unitate, în dragoste să fiu supus,
Este dorința și rugăciunea, Domnului Isus.
Să fim uniți în Iubire, prin Duhul Lui cel Sfânt,
Aceasta-i chemarea Bisericii pe acest pământ.


Dumnezeul nădejdii și al mângâierii, să ne ajute să slujim,
Renunțând la sine, nevoile celor din jur să le-nplinim.
În ce este bine, spre zidirea altora, cu drag să lucrăm,
Renunțând la ce vrem noi, Domnului laudă să-I dăm.

Așa cum Domnul Isus nu a căutat să-și placă Lui,
Să căutăm și noi să fim plăcuți, în toate semenului.
În smerenie, să îl vedem pe cel de lângă noi, mai presus.
Să știm că ce îi facem lui, îi facem de fapt Domnului Isus.

E un suflu în Scriptură ce ne îndeamnă la unitate.
Dragostea se dăruiește, iertând greșelile toate.
Toată legea și prorocii, Domnul Isus Le-a împlinit.
Renunțând la dreptul Său, pe-o cruce răstignit.

Moartea e răspunsul vieții-n unitate, pe pământ.
Cine n-a murit cu El, nu poate trăi umil și sfânt.
Cel ce a înviat împreună cu Hristos, va căuta unitatea,
Căci și-a răstignit firea egoistă și-n el a biruit bunătatea.

Lucrarea frumoasă-ncepută în mine, te rog să o duci la bun sfârșit,
Ca la venirea Ta, să fiu în Împărăția Ta cerească și eu primit.
Ajută-mă să-mi duc crucea, mai bine, cu lacrimi și suspine...
Decât să o las jos, lângă drum, ca să-mi fie mie mai bine.

Bucuria și pacea, ce o dă credința, după care toți tânjim,
O primim doar când cu iubirea lui Isus și noi iubim.
Prin Duhul Sfânt să fim tari în nădejde, să nu obosim,
În rugăciuni fierbinți, cu cereri și mulțumire, să venim.

Cu smerenie, blândețe și îndelungă răbdare să-L lăudăm pe Dumnezeu!
Ca Pacea Lui, care întrece orice pricepere, să domnească aici mereu.
Suntem chemați să zidim, să încurajăm, să răspândim splendoare divină.
Iubind, fiind buni, căutând pace, răbdând, fiind credincioși prin orice faptă bună.