Trecerea...
Alexandrina Tulics, album Splendori
Bat clopotele-n jurul unui om,
Se-adună lumânările-n șoptire...
Tristețe? (-ntreabă câte-un trecător)
Nu! O dulce izbăvire!
Ce triști sunt pomii! zice unul...
Ce mult ar vrea defunctul, cucul să îi cânte;
Era un om nu prea voinic,
Dar, când în rugi se cobora,
Știa să-L facă pe Domnul să-l asculte.
Bat clopotele în jurul unui suflet...
Și... parcă se aude o vioară?
Nu! ... E vântul subțirel în crengi
Iar lacrimile din broboadă se-nfioară.
Urcând încet spre țintirim,
Ne ducem dorul la-ngropare,
Că pe pământ, nu mai e loc
De dragoste, iubire și în inimi soare.
Se urcă dorul între brazi,
Să-i fie dor de-acasă,
Să îi privească pe ai lui rămași
Cum triști se-adună, sau veseli stau la masă.
În țintirim... puhoaie de albini,
Bat toaca într-un zbor de aripi...
Mi-e dulce floarea de mălin,
S-o-arunc în groapă?
Nu... la piept o țin în fața morții,
Cu ea am să mă laud.
Fanfara tristă bate ritm,
De dor, de dus de-acasă...
În depărtări, un cucurig
Acompaniază un ascuțit de coasă.
Noian de fluturi se reped
Să se sărute-n flori...
E sărbătoare în ale lor culori:
Nu e nici bocet, nici urmă de regret-fiori.
25 august 2020, Delafield