Sunt: miere, vierme, bici!
Alexandrina Tulics-album Splendori

Eu sunt grădina
în care soarele răsare doar pentru mine;
ploaia îmi doarme pe prag,
vântu-și acordă în miresme suspine,
aduse din vară spre toamnă, pe-nserat.
Eu sunt floarea cu nume de soare,
de râu și potecă spre cer,
mielul cel dus pe umeri de Domnul,
când în lume, binelui, păcii, luminile-i pier.
Eu sunt roua ce-aduce răcoarea
în litere scrise de ea,
mierea, dulceața și amărăciunea,
când nu e liniște în casa și în țara mea.
Sunt pelinul ce-l dau omului rău să-l înghită,
când rău-și aruncă puterea-ntre oameni;
Sunt sămânță ținută în cer la lumină,
ce mi-o pune Domnul în vers,
spunându-mi: să sameni!
Sunt vifor în vară când mor aripioare,
și bardă când hoții de țară mă fură,
sunt bici când străinii gonesc căprioare
și mor urșii cu sânge la gură...
Sunt vierme de dor când îmi cântă ciocârlia,
ungere sfântă plângând...
Mă ridic și-mi înnod-nlăcrimarea,
când pe genunchi către Tatăl... România o strig! ! ! ! !