”De-atâtea ori ți-am fost aproape și în furtună te-am vegheat
Te-am ridicat când tu plângeai de încercări îngenuncheat...
Când trupul tău slăbit de boală ofta sub apriga durere
Eu am turnat balsam pe rană... ți-am dat alin și mângâiere...
Mai știi de câte ori când teama mușca hulpav sufletul tău
M-am coborât să te îmbrac în pacea Mea de Dumnezeu
Și ți-am șoptit că niciodată, cu nici un chip n-am să te las
Și-ți voi rămâne Prieten bun până la cel din urmă ceas...
Copilul Meu... privesc la tine și văd că uneori cârtești
Îți pare că e drumul greu... că-n via Mea prea mult muncești!
Te uiți în jurul tău și vezi că mulți sunt mai bogați ca tine
Și iar cârtești și te-ndoiești... și vrei mai mult... să-ți fie bine
Dar Eu îți spun: Stai treaz... veghează și nu visa comori ce pier
Oricâte-ai strânge n-au valoare în traiul tău ce-i efemer
Ci tu să înmulțești talantul ce l-ai primit în dar cândva
Și plin de râvnă să muncești clipă de clipă-n via Mea
Căci Eu ți-am fost mereu aproape și te-am purtat pe brațul Meu
Ți-am fost Prieten, Călăuză... te-am izbăvit în ceasul greu!
Rămâi statornic în credință și candela să o ai plină
Căci nu e mult și voi veni pe nori de slavă și lumină!”

Vulcan-28-08-2020
Mary