Motto: Matei 20:8: "Seara, stăpânul a zis ispravnicului:
'Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe
urmă până la cei dintâi."
Ps. 89:14: "Dreptatea și judecata sunt temelia scaunu-
lui Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea
Feței Tale." Amin!

Primii lucrători ce au fost tocmiți,
Sunt cei care-au venit de dimineață;
Alții după trei sau șase ore sunt veniți
Sau după nouă ore... Iar ultimii sosiți
După unșpe ore sunt aduși din piață.

Acum, puțin mai este până la chindie,
Când Stăpânul viei vine cu socoata
Iar lucrătorii care au lucrat în vie,
După tocmeală, vor primi simbrie -
Și după cum va fi cu dreptul - plata.

Stau, Doamne, și mă întreb adeseori
Ce plată îmi este hărăzită mie?
Că n-am fost între cei mai silitori
Și nici printre acei întâii lucrători
Tocmiți ca să lucreze în a Ta vie.

Prea multă vreme eu am zăbovit,
Neștiutor, făcând întruna nazuri...
Iar astăzi, mă văd asemenea, leit,
Acelor leneși - trândavi ce-au venit
În via Ta, la unsprezece ceasuri.

Din piața lumii, Doamne, m-ai chemat,
Iar eu, zăbavnicul, mereu rătăcitor,
În ceasu-acesta ultim care mi l-ai dat
Cu bucurie-n suflet, Doamne, am căutat
Să-Ți fiu, după puteri, folositor.

Plată nu-Ți cer, că în pildă am cititit
Cum mai cârteau cu ciudă întâietorii...
Că ei, prin tot zăduful zilei, au trudit
Și că n-ar fi cu dreptate c-au primit
La urmă, aceeași plată ca zăbovitorii.

Și-Ți arătau, bodogănind nemulțumiți,
Cu câte bătături în palme au rămas...
Că ei au dus tot greul și-s nedreptățiți
Dacă la sfârșitul zilei sunt la fel plătiți
Ca cei care-au lucrat în vie doar un ceas.

Cârteau privind la ceilalți încruntați -
Și erau gata-gata să Te ia la rost!
Că ei de dimineață au fost chemați
Și plata o primesc ca cei întârziați...
Ori ăștia până acuma unde-au fost?

Dar cine ești tu, omule nesocotit,
Să pui dreptatea Lui la îndoială?
Dacă pentru lucru-n vie te-ai tocmit
Și Stăpânul, după învoială te-a plătit,
Cum îndrăznești a-i cere socoteală?

Oare zice lutul celui ce-l fățuiește:
''Ce faci? Câtă fățuială îmi pui?"
Oare nu știe olarul câtă trebuiește?
Dar vai de cel ce se împotrivește
Certându-se cu Făcătorul lui.

De aceea, Doamne, eu nu-Ți cer plată
Ci, cu smerenie, înaintea Ta mă închin;
Că am văzut că judecata Ta e dreaptă
Și pe cei ce au lucrat cu inima curată
I-ai răsplătit cu harul Tău, din plin.

Eu nu-mi fac, Doamne, nici o socotință,
Căci bunătatea Ta va dăinui mereu...
Și nu-Ți cer decât un duh de pocăință,
Să pot striga ca Toma, cu credință:
"Domnul meu și Dumnezeul meu!"

Să afle toți de Duhul Tău cel sfânt,
De darurile fără număr ce le împarte...
Cum Duhul a suflat peste pământ
Ascunsul Început către Cuvânt
Și minunata Taină a vieții fără moarte.

Să afle că Tu ești Acela care răsplătește
Cu viață din belșug, și-l binecuvântă
Pe cel ce-n via Ta, cu râvnă ostenește,
Ca Biserica să se zidească sufletește
Pe credința noastră, veșnică și sfântă.
Amin!

Alba Iulia 29 august 2020