Se-ntunecă pământul de tot răul,
Munții cu plete lungi, pieptu-și dezvelesc,
În tristețea nopții stelele clipesc
Ca lumina lor să străbată tot cerul.
Suntem amăgiți, n-avem Iubire,
Și nu ne-nțelegem noi între noi!
Unde ne-ndreptăm așa străini și goi
Cànd Satan ne leagă-n lanț de robie?
Sună trompete, timpu-i tot mai grăbit,
Și se vestește ultima chemare!
Vino Doamne, adu înviorare
Pentru tot omul în somn încremenit!
Se scutură pământul, tot mai flămând
Aleargă spre al Tatălui glas dulce,
Ca un sul cerurile se vor strânge,
Un cer și un pământ nou vor fi-n curând!

Amin!