Chiar am văzut cum ușile se-nchid
Şi mă pândeşte moartea de aproape...
Atunci, Isuse, ai intrat prin zid
Cu pâinea cea întoarsă de pe ape.

Şi mi-am adus aminte cum mi-ai spus,
Că niciodată, Tu nu mă vei lăsa,
Căci ai murit de dragul meu, Isus
Şi mi-ai făcut un cuib, în palma Ta.

Prin lacrimi pân-la glezne, pân-la brâu,
Ori înnotând prin valuri înspumate,
Pentru că eşti cu mine, Doamne, ştiu,
Voi birui, intra-voi în Cetate.

Așa mă pregăteşti pentru -a fi-,
Din luptă-n luptă-mi împleteşti cununa,
Să am un rost aici şi-n veşnicii,
Zidită-n Tine pentru totdeauna.

Îţi mulțumesc Isuse că acum,
În viaţa mea, Ţi-ai împlinit Cuvântul,
Şi merg cu Tine pe acelaşi drum,
Nici nu disper, nici nu mă frânge vântul.

De voi vedea că ușile se-nchid
Şi mă pândeşte foamea de aproape,
Ştiu, Isuse, vei intra prin zid
Cu pâinea mea întoarsă de pe ape.

Eclesiastul 11:1
-Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi-