Răstignește-l s-a auzit,
Și la moarte să fie răstignit!
Din popor s-a auzit,
Și către Domnul au glăsuit.

La moarte să fie crucificat,
Un asemenea condamnat!
Căci tulbură și ațâță în dată,
Tot norodul din cetatea noastră.

Așa ei au strigat,
Când Pilat l-a înfățișat,
Și strigau cu mic, cu mare,
Să elibereze pe Baraba de la moarte.

Dar Domnul peste ei s-a uitat,
Și în Duhul Lui a suspinat!
Văzând împietrirea din inimă ce îi apăsa,
Nerecunoscându-l ca fiind Mesia.

Și strigau așa de tare,
Încât Pilat uimit de a lor vorbă apăsătoare,
S-a lăsat înduplecat,
De strigătele ca să elibereze pe condamnat.

Răstignește-l ei au strigat,
Iar Pilat la moarte l-a dat!
Ca să fie răstignit,
Ca un făcător de rele chinuit.

Domnul a fost răstignit,
Dar El a biruit,
Și din morți a înviat,
Ne putând moartea să îl țină legat.

Păzește-te în viața ta,
Să nu fi unul din acela,
Care va striga în gura mare,
Să fie răstignit și dat la moarte.

Căci știe numai inima ta,
De câte ori nu ai răstignit pe Domnul până acuma!
De câte ori nu ai mai strigat:
Răstignește-l pe condamnat.

Cu toate căci bine ți-a făcut,
Ai ales păcatul din ascuns!
Și nu ți-a păsat niciodată,
Căci la moarte l-ai dat pe față.

Căci știe inima ta,
Cât bine ți-a făcut Domnul acuma.
Știe sufletul tău,
Cât bine ți-a făcut Dumnezeu.

De fiecare dată te-a scăpat,
Atuncea când l-ai rugat!
Dar când a venit gloata peste tine,
Ai strigat împreună cu ei ca unul fără minte.

Să fie dat la moarte ai strigat,
Când de multe ori te-a iertat,
Nu îți aduci aminte dragul meu,
Cum strigai cu gloata din jurul tău?

Fă bine și nu mai strigat,
Ca unul fără minte acuma!
Chear dacă va trebui să mori cu Dumnezeul tău,
Nu striga împotriva Lui dragul meu.

Și adu-ți aminte de tot ce Domnul ți-a făcut,
Și nu mai striga ca un nebun!
Căci dacă vei face în continuare,
Te vei lepăda de Domnul sub soare.

Amin